Povestea unei frunze care este de 300 de ori mai dulce decât zahărul

Cu mult înainte ca cineva să vorbească despre „îndulcitori", triburile guarani din Paraguay și Brazilia mestecau frunzele unei plante mici pe care o numeau ka'a he'ê — „iarba dulce". O puneau în ceaiul de mate, în leacuri, în apă. Frunza era dulce singură, fără să fi trecut prin nicio fabrică.

În anul 1899 botanistul Mosé Giacomo Santiago Bertoni a descris-o științific in timp ce se afla in Paraguay, iar planta a primit numele Stevia rebaudiana. Numele științific complet al plantei aduce de altfel omagiu celor care au contribuit la descoperirea și studierea ei:

- Stevia provine de la numele botanistului și medicului spaniol Pedro Jaime Esteve (Petrus Jacobus Stevus).

- rebaudiana a fost ales de Bertoni în onoarea chimistului paraguayan Ovidio Rebaudi, cel care a realizat primele analize chimice ale frunzelor și a izolat compușii dulci.

- Bertoni indică numele botanistului care a clasificat-o

Astăzi știm de ce e dulce: frunza conține glicozizi steviolici sau steviol-glicozide — molecule naturale de până la 300 de ori mai dulci decât zahărul, pe care corpul nostru nu le folosește ca sursă de energie. Trec prin organism fără să lase calorii în urmă.

Sticluța pe care o ții acum în mână este exact asta: frunza aceea, concentrată.

Ce este, de fapt, în flacon

Extract lichid de Stevia rebaudiana, obținut din frunze selectate și purificat până la o fracțiune bogată în Rebaudiozidă A (Reb A) — glicozidul cel mai dulce și cel mai curat la gust din plantă.

Aici stă toată diferența. Extractele ieftine de stevia sunt bogate în steviozidă, glicozidul „ieftin", cel care lasă acea urmă amăruie-metalică pe limbă și care a stricat reputația steviei pentru foarte mulți oameni. Noi plecăm de la un extract cu conținut ridicat de Reb A, tocmai ca dulcele să vină curat, rotund și să dispară frumos, fără coadă amară.

• Fără zahăr — nu conține zaharoză, fructoză, glucoză
• Zero calorii la doza de utilizare
• Fără alcool, fără arome artificiale, fără coloranți
• Fără gluten, fără lactoză, potrivit vegetarienilor și veganilor
• Keto-friendly — 0 g carbohidrați net la porție

Ultra-concentrat: o picătură = o linguriță de zahăr

Aceasta nu este o sticlă de sirop pe care o torni. Este o sticluță de dozat.

O singură picătură înlocuiește o linguriță de zahăr. Cele 50 ml înseamnă în jur de 1.000 de picături — adică echivalentul a câteva kilograme de zahăr, într-un flacon care încape în buzunarul de la geacă sau în geanta de sală.

Ghid orientativ de dozare:

Sfatul nostru: începe cu mai puțin. Stevia nu se comportă ca zahărul — dacă exagerezi, dulcele devine insistent. O picătură în plus se adaugă oricând; una în minus, nu.

De ce contează, dincolo de calorii

Glicemia. Glicozidele steviolice nu sunt metabolizate ca zahărul. Regulamentul UE 432/2012 permite explicit afirmația că alimentele și băuturile cu îndulcitori intensivi, consumate în locul celor cu zahăr, determină o creștere mai mică a glicemiei după masă decât variantele cu zahăr. Un studiu publicat în revista Appetite (Anton et al., 2010) a comparat direct stevia, zaharoza și aspartamul: participanții care au primit stevia au avut glicemia și insulina postprandială mai mici decât cei care au primit zahăr — și, important, nu au mâncat mai mult la mesele următoare pentru a compensa.

Dinții. Bacteriile din cavitatea bucală nu pot fermenta glicozizii steviolici — deci nu produc acizii care atacă smalțul. Același regulament european recunoaște că înlocuirea zahărului cu îndulcitori intensivi contribuie la menținerea mineralizării dinților.

Siguranța. Glicozizii steviolici (E960) au fost evaluați de EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară) în 2010 și aprobați pentru uz alimentar în Uniunea Europeană din 2011, cu o doză zilnică acceptabilă de 4 mg/kg corp/zi exprimată în echivalenți steviol — aceeași valoare stabilită și de comitetul comun FAO/OMS (JECFA). Pentru un adult de 70 kg, utilizarea normală ca îndulcitor de masă rămâne mult sub acest prag.

La ce îl folosești

• Băuturi calde: cafea, espresso, cappuccino, ceai negru, verde sau de fructe
• Băuturi reci: limonadă, ceai rece, apă cu lămâie, smoothie-uri, shake proteic
• Mic dejun: iaurt grecesc, brânză de vaci, fulgi de ovăz, budincă de chia, clătite
• Deserturi și copt: creme, mousse, cheesecake rece, prăjituri — extractul își păstrează dulceața la temperaturile de coacere, deci merge și în aluat
• Conservare fără zahar: dulcețuri și siropuri de casă în variantă light
• În bucătărie: o vinegretă, o marinată, un sos dulce-acrișor care are nevoie de echilibru

Singurul lucru pe care stevia nu îl face: nu caramelizează și nu dă volum ca zahărul. Pentru bezele sau caramel ai nevoie de un îndulcitor cu masă (eritritol, allulose). Pentru absolut tot restul, picăturile fac treaba.

De ce acesta și nu altul

1. Concentrare reală, testată — o picătură, o linguriță. Nu 10 picături „echivalente" cu care golești flaconul în două săptămâni.
2. Gust fără postgust — extract bogat în Reb A, nu extractul brut ieftin.
3. Listă scurtă de ingrediente — fără alcool, fără arome de mascare, fără umpluturi.
4. Dozator precis — picurătorul controlează exact cât pui, de fiecare dată.
5. Cost pe porție mic — la ~1.000 de porții per flacon, îndulcirea unei cafele te costă bănuți.
6. Selectat de noi, testat de noi — la farazahar.eu nu punem pe raft un produs pe care nu îl folosim zilnic.

Cum se păstrează

La temperatura camerei, ferit de lumina directă a soarelui. Nu necesită refrigerare după deschidere. A se agita ușor înainte de folosire.

Dulce, fără regrete!